Sa lasam pietrele jos!

In Biblie gasim povestea despre femeia pe care vroiau sa o omoare cu pietre din cauza ca a comis adulter. Mereu am judecat femeia asta si desi nu consideram ca merita pedeapsa cu moartea, o vedeam totusi ca pe o persoana rea. Niciodata nu am incercat sa imi imaginez viata ei, sa o inteleg - si la fel au facut si cei care vroiau sa arunce cu pietre in ea. De multe ori si noi ridicam pietre, mari sau mici, si vrem sa le aruncam in ceilalti. Ideea e ca nu conteaza daca sunt pietricele, bolovani sau daca sunt lustruite frumos...in final au acelasi scop, sa ii raneasca pe ceilalti. Ridicam piatra atunci cand raspandim o barfa sau cand incercam sa judecam noi comportamentul altora [de multe ori sub masca "imi pasa de tine.."], cand avem resentimente fata de cineva, o atitudine de superioritate sau cand pur si simplu ajungem sa iubim mai putin. Cand Isus a fost pus fata in fata cu situatia asta, El a provocat pe cei care doreau sa o omoare sa arunce doar cei care nu au nici un pacat....si stim ce s-a intamplat: incet, incet au lasat cu totii pietrele jos. Haideti sa facem si noi acelasi lucru: e vremea sa lasam pietrele jos! Daca ai raspandit barfe, cere-ti iertare, daca ai ranit pe cineva, cere-ti iertare...daca ai resentimente, iarta. Faptul ca accepti o persoana nu inseamna ca aprobi comportamentul ei in totalitate. Nici Isus nu a aprobat comportamentul femeii, dar a acceptat-o. Si nu doar a tolerat-o, ci a acceptat-o cu adevarat, i-a oferit dragoste. Daca Isus, care era drept si fara pata, a facut asta, oare noi, cei care suntem in aceeasi barca cu cei pe care ii judecam si pentru care ridicam pietrele, nu putem face acelasi lucru?

[Puteti citi intamplarea in Biblie, cartea Ioan, capitolul 8]