O noua "eu"

Acum doua zile am decis sa incerc sa fac ceva....ce nu am mai facut demult. Candva credeam cu adevarat in Dumnezeu, stiam ca e de partea mea si ca nu ma lasa niciodata. Stiam ca sunt iubita si ca am favoare. Dar...intre timp, am uitat. Au trecut in jur de 5 ani de atunci. S-au schimbat multe. Am fost pe picioarele mele si mi-am spus ca Dumnezeu nu exista, ca toti cei ce cred sunt putin prostuti. Am uitat ca am vazut ca El poate face minuni, ca El poate schimba orice situatie. Pana acum 2 zile cand am atins ultimul prag de “jos” pe care il puteam atinge. Mi-am dat seama ca nu mai pot singura, ca orice incerc, nu functioneaza. Am realizat ca nu am fost fericita de atat de mult timp. M-am bazat mereu pe mine, pe inteligenta mea, me frumusetea mea, pe ...orice puteam sa scot eu mai bun din mine. Si da, am ajuns sa am succes, am ajuns sa castig mai bine decat as fi crezut, am ajuns sa fiu prima. Pentru ca pot. Dar stiti ce nu pot? Sa cumpar fericire. Asa ca...acum doua zile m-am decis sa strig din nou catre Dumnezeu. Sa sper ca nu m-am uitat. Si iata ca...El raspunde. E a2a mea zi de post, deja ma simt mai bine. Abia astept sa vad cat de multe se vor schimba in urmatoarele 12 zile. Abia astept sa pot marturisi cum lucreaza Dumnezeu atunci cand ii cerem! 

Sa lasam pietrele jos!

In Biblie gasim povestea despre femeia pe care vroiau sa o omoare cu pietre din cauza ca a comis adulter. Mereu am judecat femeia asta si desi nu consideram ca merita pedeapsa cu moartea, o vedeam totusi ca pe o persoana rea. Niciodata nu am incercat sa imi imaginez viata ei, sa o inteleg - si la fel au facut si cei care vroiau sa arunce cu pietre in ea. De multe ori si noi ridicam pietre, mari sau mici, si vrem sa le aruncam in ceilalti. Ideea e ca nu conteaza daca sunt pietricele, bolovani sau daca sunt lustruite frumos...in final au acelasi scop, sa ii raneasca pe ceilalti. Ridicam piatra atunci cand raspandim o barfa sau cand incercam sa judecam noi comportamentul altora [de multe ori sub masca "imi pasa de tine.."], cand avem resentimente fata de cineva, o atitudine de superioritate sau cand pur si simplu ajungem sa iubim mai putin. Cand Isus a fost pus fata in fata cu situatia asta, El a provocat pe cei care doreau sa o omoare sa arunce doar cei care nu au nici un pacat....si stim ce s-a intamplat: incet, incet au lasat cu totii pietrele jos. Haideti sa facem si noi acelasi lucru: e vremea sa lasam pietrele jos! Daca ai raspandit barfe, cere-ti iertare, daca ai ranit pe cineva, cere-ti iertare...daca ai resentimente, iarta. Faptul ca accepti o persoana nu inseamna ca aprobi comportamentul ei in totalitate. Nici Isus nu a aprobat comportamentul femeii, dar a acceptat-o. Si nu doar a tolerat-o, ci a acceptat-o cu adevarat, i-a oferit dragoste. Daca Isus, care era drept si fara pata, a facut asta, oare noi, cei care suntem in aceeasi barca cu cei pe care ii judecam si pentru care ridicam pietrele, nu putem face acelasi lucru?

[Puteti citi intamplarea in Biblie, cartea Ioan, capitolul 8]

Dumnezeu are pregatita o minune!

"In toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit." [Romani 8:37]

De multe ori Il acuzam pe Dumnezeu de problemele noastre, dar uitam sa ne punem intrebarea daca l-am intrebat pe El inainte sa alegem directia care ne-a adus aici. Totusi, se intampla sa dam de probleme si daca L-am intrebat pe Dumnezeu inainte, pentru ca El nu ne-a promis niciodata o viata roz, ci o viata in care El e in control - deci orice problema vine cu o solutie, desi nu o vedem intotdeauna.
Simplul fapt ca ai ajus in locul in care Marea Rosie se afla inaintea ta iar cei care iti vor raul sunt in spatele tau, nu inseamna ca Dumnezeu nu e cu tine. Daca El te-a trimis, El e cu tine, cu atat mai mult in mijlocul problemelor tale - dar El are o conditie, sa ramanem lipiti de El, de Cuvantul lui. Concentreaza-te pe ceea ce El te-a chemat sa faci si nu te lasa distras de circumstante - cand faci asta, si te menti in picioare, vei vedea ca indiferent de provocare, Dumnezeu are pregatita o minune !

Trust me - God.

Credinta inseamna sa traiesti ca si cum promisiunile lui Dumnezeu deja s-au implinit, chiar daca pentru unele mai trebuie sa astepti. Doar pentru ca noi nu ne implinim promisiunile facute altora nu inseamna ca Dumnezeu face la fel - El promite, El face. Tot ceea ce incepe duce la bun sfarsit - dar nu uita, daca a inceput ceva prin tine, iar tu vrei sa vezi implinirea promisiunii, trebuie sa mergi pana la capat, nu te poti opri la jumatatea drumului!

"În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu." [2 Corinteni 1:20]

"Whatever God has promised gets stamped with the Yes of Jesus. In him, this is what we preach and pray, the great Amen, God's Yes and our Yes together, gloriously evident. God affirms us, making us a sure thing in Christ, putting his Yes within us. By his Spirit he has stamped us with his eternal pledge—a sure beginning of what he is destined to complete."  [2 Corinteni 1:20-22 - varianta The Message]

Is what you`re living for worth Christ dying for?

Merita viata pe care o traiesti moartea lui Isus? Nu prea m-am gandit niciodata la asta in detaliu...sau nu am pus asa problema. Isus a platit un pret pentru mine, la cruce - si nu orice fel de pret. Imagineaza-ti ca te afli intr-o situatie in care viata unei persoane pe care o iubesti enorm este in pericol si tu ai puterea sa o salvezi - sa platesti pretul. Si esti de acord, pentru ca ai face orice sa ti persoana aia in viata. Dar oare daca iti doresti sa o vezi in viata, nu conteaza si cum traieste? Nu conteaza daca e fericita, implinita, sanatoasa, etc? Mie personal cred ca mi-ar pasa. Si cred ca exact la fel e si cu Isus - daca a murit pentru mine, e complet normal sa vrea am o viata binecuvantata. Asteptarile pe care le are  El de la mine nu sunt pentru ca sa ma limiteze, ci pentru ca sa ma faca libera. Sa ma protejeze. Daca pacatuiesc nu Il pot rani pe Isus cu nimic, nu ii pot lua gloria - dar ma ranesc pe mine, iar pe El il doare cu atat mai mult cu cat El a platit un pret ca eu sa fiu bine si alegerile mele fac sa fie in zadar.

       “You... were created to be loved. So for you to live as if you were unloved is a limitation, not the other way around... Living unloved is like clipping a bird's wing and removing its ability to fly... A bird is not defined by being grounded but by his ability to fly. Remember this, humans are defined not by their limitations, but by the intentions I have for them; not by what they seem to be, but by everything it means to be created in my image. Love is NOT the limitation; love is the flying. I AM love. ”

― W. Paul Young, The Shack

Dumnezeu si nu circumstantele !

De multe ori ne concentram prea mult asupra circumstantelor in loc sa ne concetram la Cel care poate gasi o rezolvare. Astel ajungem sa regretam ziua de ieri, sa ne fie frica de ziua de maine si sa nu ne putem bucura de ziua de azi. In loc sa ne concentram sa fim bine, in loc sa avem timpul nostru cu Dumnezeu, alegem sa "avem timpul nostru cu problemele noastre". Si e cea mai usoara alegere de facut. E mult mai usor sa iti plangi de mila si sa suferi decat sa ai o atitudine de credinta. Problema adevarata nu e in circumstantele noastre ci in atitudinea noastra. Pentru ca circumstantele in care ne aflam se pot schimba odata ce atitudinea noastra se schimba. In Matei 6:27, Biblia spune: "Cine sunt aceia dintre voi care ingrijorandu-se si framantandu-se pot adauga o unitate de masura staturii lor, sau lungimii vietii lor?" - sau pe scurt: ce rezolvi mai exact daca te ingrijorezi? Nimic. Dar atunci cand iti schimbi privirea dinspre probleme inspre Isus, totul se schimba. Nu pentru ca viata ta se schimba radical (desi se poate) ci pentru ca alegi sa privesti totul prin credinta. Alegi sa crezi ca exista o rezolvare desi nu o cunosti inca. Intelegi ca nu tu trebuie sa te "ocupi" de problema ci sa ai incredere ca la timpul potrivit, El va face acest lucru. Dar, cel mai important este sa nu uiti ca timpul potrivit nu poate veni inainte sa ii dai tu voie.


 "Has anyone by fussing in front of the mirror ever gotten taller by so much as an inch? All this time and money wasted on fashion—do you think it makes that much difference? Instead of looking at the fashions, walk out into the fields and look at the wildflowers. They never primp or shop, but have you ever seen color and design quite like it? The ten best-dressed men and women in the country look shabby alongside them. 30-33"If God gives such attention to the appearance of wildflowers—most of which are never even seen—don't you think he'll attend to you, take pride in you, do his best for you? What I'm trying to do here is to get you to relax, to not be so preoccupied with getting, so you can respond to God's giving. People who don't know God and the way he works fuss over these things, but you know both God and how he works. Steep your life in God-reality, God-initiative, God-provisions. Don't worry about missing out. You'll find all your everyday human concerns will be met. 34"Give your entire attention to what God is doing right now, and don't get worked up about what may or may not happen tomorrow. God will help you deal with whatever hard things come up when the time comes."  (Matei 6:27-29, versiunea in engleza The Message)

26 Feb 2012 - Rugaciunea :)

De multe ori când mă simt ca ultimul om, când îmi vine să țip, nu mă gândesc să țip către Dumnezeu - țip în mine, țip la ceilalți. Deși știu că nu e o atitudine bună. Oare nu s-ar schimba multe din circumstanțele noastre dacă am avea maturitatea să cerem ajutor atunci când avem nevoie, de la Cel care poate să ni-l dea?

Adevarata întelepciune înseamnă să ști ceea ce trebuie sa faci și să faci acel lucru. Acest tip de întelepciune este o forță. Este mai mult decât o abilitate. Poți avea abilitatea de a face un anumit lucru și totuși să nu-l faci. Rugăciunea este una dintre lucrările vietii tale, iar cel mai bun mod de a învata sa te rogi este de a practica rugăciunea. Antrenează-te să faci asta, indiferent dacă simti sau nu. Luca 18:1: „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase.” Isus nu a vrut sa le arate ca „ar trebui sa se roage atunci când simt.” Tu ai puterea de a decide ce vrei sa faci, asa ca alege sa te rogi. Pavel spune in Timotei: trebuie sa te rogi la timp si nelatimp. [„propovaduieste Cuvântul, staruie asupra lui la timp si nelatimp, ” (2 Timotei 4:2a).] Ca sa te rogi, nu ai nevoie de un loc special. Te poti ruga oriunde, în orice pozitie vrei. Nu trebuie neaparat sa ai un loc în care sa îngenunchezi, sau un loc suficient de înalt ca sa poti ridica mâinile, sau un loc în care sa poți striga. Te poți ruga cât de tare sau câte de încet vrei. Te poți ruga stând jos, întins, în genunchi – în orice poziție. Important este să te rogi. Așa că nu ai nici o scuză să nu te rogi. Decide să te rogi mereu, oriunde, iar Dumnezeu te va asculta și îți va răspunde.